Ca sa relevăm cât de importanta este educația ar trebui să recurgem la câteva date statistice. Un calcul simplu, pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică, arată că anual părăsesc sistemul de educaţie primar şi secundar aproximativ 40.000 de copii: 24.000 de copii din învăţămîntul primar şi 16.000 din gimnaziu. Asta înseamnă că, în ultimii 25 de ani, aproximativ un milion de români s-au aflat în această situaţie. Fără opt clase absolvite, aceste persoane nu se pot angaja niciodată cu carte de muncă pe perioadă nedeterminată. Ca urmare, ei pot fi cel mult muncitori necalificaţi.
Concluzia care se impune este aceea că educatia ne influențează viața. De ea depinde viitorul nostru, ea ne poate da acces la un loc de muncă bine plătit, la o viață mai sigură și mai sănătoasă, la un trai mai prosper. Viitorul, însă, trebuie construit. El nu se ridica peste noapte. E nevoie de răbdare, de înțelegere, ceea ce copiii din ziua de astăzi nu prea au. Școala, așadar, și profesorii trebuie să-i învețe pe copii ce este răbdarea, de ce să persevereze – în ciuda unui eșec -, de ce e bine să privească în sus și nu în jos.
Dacă vă întrebați ce face educația cu noi, răspunsul este acesta: are puterea să ne schimbe, și nu oricum, ci în bine. Și ne schimbă, chiar dacă ni se pare că nu vedem acest lucru. Pe dinafară suntem tot noi înșine, dar pe dinăuntru, putem simți cum, de-a lungul anilor, timiditatea s-a transformat în îndrăzneală, cum ideile însămânțate au dat rod, cum nepăsarea de altădată s-a transformat în neliniștea de dinaintea primului zbor – cel către viața brută în care nimeni nu ne mai ține de mână.
Un filosof din Orientul Mijlociu spunea:
În tinereţe eram revoluţionar şi când mă rugam la Dumnezeu spuneam doar atât: ,,Doamne, dă-mi puterea să schimb lumea.” Când am ajuns la maturitate și mi-am dat seama că trecuse jumătate din viaţă şi nu reuşisem să schimb nici măcar un om, am încercat să mă rog altfel: ,,Doamne, dă-mi puterea să-i schimb pe cei de lângă mine, familia şi prietenii mei şi voi fi mulţumit.” Abia acum, la bătrâneţe, când zilele îmi sunt numărate, am început să văd ce nesăbuit am fost. Rugăciunea mea de acum este: ,,Doamne, dă-mi puterea să mă schimb pe mine însumi.” Dacă m-aş fi rugat pentru asta de la bun început, nu mi-aş mai fi irosit viaţa.
Să luam aminte la aceste vorbe până nu e prea târziu. Educația chiar are puterea de a ne schimba și de a ne ajuta să ne proiectăm viitorul.
prof. Laura Razi