prof.Razi Laura
E austeritate. La știri auzim despre proteste, mitinguri și boicot. Multă frustrare și înverșunare. La noi, săptămâna asta, s-a muncit. Era o forfotă ca într-un furnicar. Școala părea un imens depozit, cu lucruri vechi scoase pe hol și altele noi, încă nearanjate, băgate în sălile de clasă. Toată lumea mergea în sus și-n jos cărând diverse obiecte: scaune, bănci, dulapuri, manuale, rechizite și ghivece de flori.
Unii și-au zugrăvit în vacanță clasele cu ajutorul părinților. Alții și-au amenajat spațiul cu obiecte cumpărate din banii lor. Austeritatea e un cuvânt nociv când vine vorba de școală. Ne trebuie entuziasm, participare și cooperare. Și aceste lucruri le-am văzut din plin. Ne imaginăm că profesorii stau doar la catedră, predau și nu fac altceva. Colegii mei au cărat mobilier, au măturat în clasă, au șters geamurile și băncile, au făcut curat în cancelarie, au cărat deșeuri la container. N-au făcut-o ca să primească aprecieri, ci pentru că așa era firesc. Ăsta e mersul lucrurilor. Avem probleme, e adevărat, dar începe școala și trebuie să-ți primești oaspeții. Așa face o gazdă bună.