Cineva

prof. Laura Razi

Poți spune că sunt doar un om
Că povestea mea-i ca toate celelalte,
M-am născut, trăiesc și-o să mor
Și voi fi judecat după fapte.
Dar sigur am drumul meu,
Nu am niciun semn de întrebare.
Câteodată e greu să fiu eu,
Dar nu vreau să fiu un oarecare.

Sunt niste versuri dintr-o piesă muzicală. Cine ar vrea să fie un oarecare ? Nimeni, nici macar un copil de 9 ani. Cand fiul meu  avea această vârstă vorbeam cu el despre beneficiile învățării și, la un moment dat, i-am spus: Trebuie să înveți ca să ajungi cineva. La care el, foarte sigur pe sine, mi-a răspuns: Dar eu sunt cineva !

M-am gândit câteva clipe la raspunsul lui și avea dreptate. Nu îl știa nimeni, era un pici oarecare, nu avea un renume, dar era cineva. Am învățat o lecție de la copilul meu.

Toți suntem cineva și dacă vrem sa ne marcăm și mai mult identitatea, atunci trebuie să investim în noi. Să ne facem, cu alte cuvinte, din educație, un aliat de nădejde.

Fiul meu a crescut, e adult, a devenit ceea ce și-a dorit, dar nu se oprește la ceea ce are, visează mai sus și face eforturi pentru mai mult. Educația ne permite să ne alegem ținta, nu să o luăm pe un drum oarecare, al cărui capăt nu știi unde ajunge. Napoleon I spunea că orice soldat poartă în raniță bastonul de mareșal. Din oricare dintre noi, educația poate face un om mai bun, mai împlinit, mai cunoscut, dacă asta vrem. Putem deveni cineva, chiar dacă acest cuvânt nu e scris cu majusculă : în cercul nostru de prieteni, la locul de muncă, într-un grup de voluntariat. Ajunge să vrei. Atât de simplu. De aceea, verbul a vrea e mai puternic decât a putea. Ușa e deschisă, uită-te puțin prin ea și poate te vei vedea, peste ani, spunându-i copilului tău : Eu sunt cineva !

Prof. Laura Razi