prof.Razi Laura
Școala nu e o stație de autobuz. Nu e nici hotel, nici gară, nici un loc de tranzit. La școală vii ca să stai, nu ca să ai de unde să pleci când te-ai plictisit de ea. Unii spun că li s-a urât de atâta școală și că e cazul să o lase baltă, alții ar vrea să-i soarbă priceperea, precum albinele nectarul din flori și să pună deoparte depozite de cunoștințe care le vor fi utile pentru viitor.
Ce ar trebui să înțeleagă toată lumea e că educația e un proces de durată, în care trebuie să investești dacă vrei să ai roade, așa cum uzi floarea în ghiveci, îi schimbi pământul, îi pui îngrășământ, o așezi la soare sau la umbră, după cum are nevoie.
Pentru orice, și în special pentru a deveni un om educat e nevoie de timp. Iată ce ne spune povestioara următoare:
”Un tânăr căruia îi plăceau pietrele prețioase de când era copil, a decis să se facă giuvaergiu. A plecat în căutarea unui meșter care să-l învețe meseria și a fost primit de cel mai vestit. La prima lecție, meșterul i-a pus în palmă o piatră de jad, i-a închis-o în pumn și i-a spus:
-Ține pumnul strâns vreme de un an. Cu bine.
Și l-a trimis acasă. Tânărul s-a întors acasă, cu piatra strânsă în pumn și tare supărat. Cum se poate, se întreba el, ca meșterul să-mi ceară un lucru atât de prostesc și de greu de îndeplinit? Cum să stau cu pumnul strâns vreme de un an? N-are nicio noimă!
Cu toate astea, în ciuda întrebărilor iscate de valul de mânie ce-l cuprinsese la început, tânărul a izbutit să țină piatra strânsă în pumn, vreme de douăsprezece luni, chiar și noaptea, în somn. La împlinirea sorocului, s-a dus iar la meșter, a desfăcut pumnul și i-a dat piatra.
-Ce trebuie să fac acum? a întrebat el.
-Am să îți pun altă piatră în mână și ai să stai așa un an.
De astă dată, tânărul și-a arătat mânia. Încă un an? De unde porunca aceasta fără rost, ivită în mintea unui prost bătrân? El, care dorea să se facă giuvaergiu, de ce să nu învețe meseria cum se cuvine?
În vreme ce striga, meșterul i-a pus în palmă o altă piatră. Fără să-și dea seama, tânărul a strâns piatra în pumn și a spus deodată:
-Piatra asta nu e jad!”
Meșterul e profesorul , tânărul e elevul, piatra de jad ținută vreme de un an în palmă e anul școlar pe care trebuie să-l parcurgă un elev, porunca fără rost e știința dascălului pe care adesea copilul nu o înțelege și o nesocotește, exclamația de la finalul poveștii e știința pe care elevul o dobândește urmând porunca, fără rost pentru el, dar în mod inteligent gândită de mintea unui ”prost bătrân”.
Școala e o poveste cu mai multe capitole, iar cel care ți-o povestește e dascălul. Vino și ascultă povestea!