Iată, au și trecut două săptămâni de când ne-am așezat unii în bancă, alții la catedră și ne-am trezit că smulgem filele din calendar, îndreptându-ne spre sfârșitul lui septembrie. Elevii au revenit la școală, unii cu gânduri bune, alții ca într-un loc ciumat. Pe la începutul lunii, un elev, întâlnindu-mă pe drum, m-a întrebat:
-Doamna profesoară, așteptați școala?
-Și da, și nu, am răspuns. Iar el s-a grăbit să-mi împărtășească opinia sa:
-Io aștept școala ca și cânile lațu’. (citiți, vă rog, în dialect)
Orele s-au urnit cu greu. În pauze, elevii se manifestă cu aceeași energie ca și anul trecut. Cei mari vin la cei mai mici. Băieții vin la fete. Alți băieți trag mai mult la minge. Unii și-au luat uniforma la purtare, alții preferă tricourile și blugii sau pantalonii colanți. Pe de o parte seriozitate, pe de altă parte, lejeritate. Cei mai mulți vin la ore, dar câțiva mai profită până când se va scrie catalogul ca să mai chiulească puțin.
Celor din clasele terminale li se aduc aminte de examene. Pare că sfârșitul anului e departe, dar timpul nu stă în loc. Să sperăm că vor înțelege și că vor aduce rezultate mai bune la examenul de bacalaureat.
Dincolo de toate astea, armonia nu e punctul nostru forte. Cu toții mai avem de învățat cum să conviețuim, cum să ne ascultăm unii pe alții și cum să învățăm să ne grăbim încet, pentru a evita greșelile care apar atunci când nu suntem atenți la obstacolele care ne stau în cale.
Urez tuturor, adulți și copii, multă înțelepciune și înțelegere în noul an școlar.
prof. Laura Razi