Cât costă educația? E mult oare să vii la școală, să participi la ore, să-ți faci tema și să înveți pentru ziua următoare? E mult să te trezești suficient de devreme încât să nu întârzii la prima oră și să determini profesorul să te invite să treci în bancă? E mult să-ți aduci fișa de exerciții la care profesorul a lucrat o vară întreagă ca să-ți fie ție mai ușor și să nu mai scrii atât în caiet? E mult să faci un efort să înveți pentru test ceea ce ți s-a explicat deja? E mult să iei uniforma pe tine și să te asiguri că o vei purta până la sfârșitul orelor? E mult să verifici dacă nu-ți lipsește creionul sau stiloul din penar și că mai ai o rezervă pentru scris?
Nimic din toate astea nu costă nici măcar un leu. E vorba doar de efortul de a-ți face datoria, în interesul propriu la urma urmei.
Filozoful roman Seneca spunea că ”ce ne este necesar, fie e gratis, fie costă puțin”. Întrebarea dacă educația este necesară e retorică. În ce priveste alegerile unora dintre elevii noștri, acestea nu sunt pro-educație. Elevii noștri sunt blazați. Majoritatea primesc ceea ce li se dă, nu manifestă curiozitate, nu pun întrebări, așteaptă să treacă ora doar ca sa vină pauza…
În viata de zi cu zi de la ore, mă confrunt cu diferite comportamente și am ocazia să observ atitudinea elevilor mei. Iată câteva situații tipice.
Am dat test la clasa a XII-a. Un elev, isteț de felul lui, a depus primul lucrarea, deși nu a rezolvat toate exercițiile. S-a mulțumit să facă atât cât să își asigure o notă de trecere. Nu avea niciun imbold să rezolve mai mult, dorea doar să facă suficient. Până când ceilalți au terminat, și-a pus capul pe bancă și a dormitat.
La clasa a VIII-a, pe la jumătatea orei s-a deschis ușa și mi-a fost adus de către un profesor un elev care chiulise de la oră și-și făcea veacul prin curte. Era la școală, unde îl trimiseseră părinții, dar el a făcut o altă alegere – să nu ia parte la un proces care îi cerea atenție și efort intelectual.
La clasa a VI-a, m-am confruntat cu o copiere la un test. Un elev – cu note bune de altfel – a decis că era prea obositor să învețe, dar nu prea greu să își facă o fițuică. A ales, cu alte cuvinte, să trișeze.
Tot la clasa a VI-a, am oferit ocazia unui elev care luase o notă foarte mică să mai răspundă, pentru mărire. Cumva supărat că i-am propus asta, mi-a răspuns că el nu vrea să răspundă și să-i trec nota inițială. Cu alte cuvinte a evitat efortul care i se cerea, mulțumindu-se cu mediocritatea.
La polul opus, sunt cei care aleg educația.
Există elevi care vin întotdeauna la timp la cursuri.
Există elevi care poartă mereu uniforma.
Există elevi care arată respect față de colegi și de profesori.
Există elevi care dau bună ziua și de zece ori pe zi.
Există elevi care fac mai mult decât li se cere.
Există elevi care își problematizează viitorul.
Toți aceștia au ales să se valorizeze pe sine, să-și ofere șansele de care au nevoie pentru a reuși în viață.
Am sa inchei cu un citat al lui Paul Louis Lampert: ”Şcoala are rostul să te ridice undeva de unde să-ţi fie ruşine să mai cobori. ” Fara comentarii.
prof. Laura Razi