Nu, nu am ortografiat greșit, am citat cuvintele unui elev anonim – cu lacune la limba română, după cum se vede – care le-a scris pe o fotografie afișată la avizierul de la etajul unu din corpul B al liceului nostru. Mă îngrijesc de acest avizier, unde pun lucrări ale elevilor realizate la orele de limbă franceză sau imagini reprezentative pentru Franța.
Avizierul are scopul de a-i educa pe copii, prin imagini și informații, dar și un rol estetic: să nu oferim doar pereți goi, ci și un ambient plăcut, cu imagini prin care copiii să-și poată îmbogăți cultura generală.
A construi, a face ceva pozitiv presupune întotdeauna un efort mai mare decât a distruge. Ce ai construit în luni, săptămâni sau zile se poate distruge într-o clipă. Unii elevi nu se gândesc că ceea ce e afișat este pentru ei și nu pentru profesor, care cunoaște deja cele prezentate. Așa încât, ei scriu pe hârtii, le rup sau le scot pionezele cu care sunt fixate, făcându-le să atârne ca niște zdrențe.
Și toate aceste ”fapte de vitejie” se fac sub protecția anonimatului. Cei care nu-și dau numele se simt puternici, dar, odată cu descoperirea identității lor, nu mai dau dovadă de aceeași putere în a-și asuma responsabilitatea pentru faptele lor.
Având în vedere ortografierea greșită, înclin să cred că acel elev – care își permite să emită o judecată în numele mai multor persoane, de vreme ce ”nimănui nui pasă” – nu are prea multă educație și nici cei 7 ani de acasă însușiți cum se cuvine. Altminteri ar ști că munca altuia, chiar dacă tu personal nu o apreciezi, ar trebui respectată, soluția nefiind să-ți arăți disprețul, distrugând-o.
În cei 16 ani de cînd predau la liceul din Suplacu de Barcău nu am întâlnit vreun elev care să își recunoască de bună voie propria greșeală sau abatere, decât dacă a fost prins asupra faptului sau i s-au adus dovezi incontestabile că el a fost făptașul. Ce trebuie să oferim copiilor pe care-i educăm este RESPONSABILITATEA, fără de care nu există coloană vertebrală, conștiință și îndreptare a greșelii. Ceea ce unii elevi cultivă astăzi: LAȘITATE, FUGA DE RĂSPUNDERE, ASUMAREA ANONIMATULUI, toate acestea sunt non valori.
Îmi pare rău de acel elev care crede că nimănui nu-i pasă, pentru că are un handicap sufletesc. El nu înțelege de ce vine la școală și nici nu știe să aprecieze ceea ce ea îi oferă pentru viață; îi lipsesc simțul valorii și al frumosului. Cred că sunt copii cărora le pasă și apreciază munca profesorilor pentru ei, așa cum și profesorii apreciază copiii cu suflet și cu bun-simț. Mă înclin în fața acestora.
Îmi asum responsabilitatea pentru tot ceea ce am scris, drep pentru care, ca să nu fie niciun dubiu, mă semnez:
profesor, Laura Razi