Patriotismul nu e o afacere și nici nu se trăiește o dată pe an. Patriotismul e sentimentul lucrului bine făcut și azi, și ieri, și mâine. Tragedia tinerilor morți în incendiul de la clubul din București m-a marcat și pe mine, gândindu-mă la cei care au pierit, inutil, acolo, dar și la faptul că, printre ei, ar fi putut fi și fiul meu. Nu a fost el, dar sunt alte mame care-și plâng copiii. Lumea s-a arătat solidară cu familiile victimelor și solidaritatea s-a mutat apoi în alt plan: cel al revoltei sociale. Vinovații morali sunt reprezentantii autorităților, de la diverse nivele, spun cei ce au ieșit în stradă și țara are nevoie de o reformă profundă și de schimbări radicale, de o eliminare și înlocuire a clasei politice actuale, cu tehnocrați, cu specialiști neinfectați până acum de morbul puterii.
În ce măsură se va putea realiza acest lucru? Greu de spus, când, după revoluție, analistul Silviu Brucan ne dădea 20 de ani pentru schimbare. Iată că, în acest context, discuția despre patrotism este mai actuală ca oricând. Au fost cei de la putere patrioți? Vocea poporului spune că nu. Unde stă speranța? În tineri, în voi cei de pe băncile liceului,care încă mai credeți în dreptate și justiție și nu știți că ea este înfățișată ca fiind legată la ochi, adică oarbă.
Voi sunteți cei care puteți să-i desfaceți legătura și s-o învățați să meargă fără sprijin, dreaptă și cu privirea limpede ca lumina zilei. Asta dacă învățați de pe acum că un lucru început nu se lasă baltă la jumătate, că promisiunea se respectă întotodeauna, că fair-play-ul nu este doar o noțiune abstractă, că a fi în slujba altora chiar înseamnă acest lucru și nicidecum a face avere pe spinarea lor, că a cere numai de la alții și de la tine nu, nu este deloc corect, și că a-ți face datoria, în orice post te-ai afla, de mai mică sau de mai mare răspundere, , înseamnă a-ți pune seara capul pe pernă liniștit.
Pentru mine, să fiu patriot în aceste zile, în care crește numărul tinerilor morți în incendiul din 30 octombrie, este să vă spun vouă, elevilor mei, aceste lucruri. Un cântec patriotic de pe vremuri spunea ,,să creștem odată cu țara”. Cred că astăzi țara ar trebui să crească odată cu voi. Aceasta e menirea voastră: să aduceți schimbarea în bine mai întâi în voi înșivă, prin educația primită și apoi să produceți schimbarea în jurul vostru. Învățați să gândiți pentru voi dar și pentru ceilalți: patriotismul poate însemna și să lași o dâră în urma ta, astfel ca numele tău, atunci când nu vei mai fi, să poată fi rostit cu respect de cei în mijlocul cărora ai trăit.
prof. Laura Razi