Majoritatea copiilor – dar nu doar ei, ci și adulții – nu inteleg de vorbă bună, ci numai dacă îi obligi, invocând legi, regulamente sau repercusiuni, să facă ceea ce trebuie. Sentimentul responsabilității e foarte puțin dezvoltat la mulți dintre ei. Mai ușor li se pare să își ceară scuze pentru ceea ce trebuiau să facă decât să execute sarcina pe care au primit-o. Astfel încât, în loc să devină pricepuți în domenii de interes, devin specialiști în a inventa scuze – au uitat, au pierdut, nu au avut timp, au fost plecați de acasă, au știut, dar nu au făcut sperând că nu vor fi verificați…
Nici recompensa nu îi motivează suficient, decât dacă e imediată; altminteri, nu au răbdare să aștepte materializarea ei. De aceea, singura soluție, verificată în timp de mine, este să obligi elevul sa facă ceea ce trebuie, sub amenințarea aplicării regulamentului școlar. Teama – de repercusiuni, de note mici, de înștiintarea părinților asupra atitudinii copilului – este mai eficienta decât orice alt stimul. Poate că ea e înscrisă mai puternic în codul nostru genetic decât responsabilitatea.
Scriitorul brazilian Paul Coelho a descris cu măiestrie, într-unul din romanele sale, Diavolul și domnișoara Prym, o scenă care ilustrează cele de mai sus.
Vasco era un cuib de răufăcători până când un hoț, Ahab, convertit de Sfântul Savin, a hotărât să-l transforme. Cum? A înălțat în mijlocul satului o spânzurătoare. La dezvelirea ei, Ahab a dat citire unor legi care încurajau munca și îi răsplăteau pe cei care aducea meșteșuguri în sat. Le-a spus oamenilor că de acum trebuie să muncească cinstit sau să plece în alt oraș. Atât a spus, fără a se referi deloc la spânzurătoare.
Încet, târgul s-a dezvoltat; vreme de 10 ani, spânzurătoarea a rămas la locul ei fără a fi folosită. După 10 ani, când legea se statornicise definitiv, a distrus-o, înlocuind-o cu o cruce.
Ahab cunoștea natura umană: nu voința de a respecta legile face ca toată lumea să se comporte așa cum pretinde societatea, ci teama de pedeapsă. Fiecare din noi poartă în sine această spânzurătoare.
Momentul maturizării fiecăruia dintre noi, copil sau adult, va fi acela în care vom decide că e timpul de a scăpa de spânzurătoarea din noi, pentru a a face loc responsabilității fără constrângeri.
prof. Laura Razi