În timpul vacanței am căutat, pe internet, un text despre politețe care să mă ajute să-mi țin ora de dirigenție la clasa a V-a, pe această temă. Am dat peste o povestioară care circulă frecvent pe internet, intitulată ”Ultimul biscuit”. Nu e doar pentru copii, e pentru cei care nu sunt destul de atenți cu cei din jur și care se grăbesc să condamne un fapt, o persoană, fără a avea toate datele. Mi s-a întâmplat și mie, și nu doar o dată. Din greșelile mele, am învățat că niciodată nu trebuie să te grăbești să judeci pe cineva, ba, mai bine, să nu judeci deloc, ca să nu regreți mai târziu că ai spus ceva ce putea fi evitat. Iată întîmplarea:
” Într-un aeroport stătea o tânără care urma să facă o călătorie mai lungă. Și-a cumparat de acolo o carte, ca să treacă mai repede timpul și un pachet de biscuiți. S-a așezat pe un scaun, și-a pus bagajele lângă el și s-a apucat să citească. La un moment dat, s-a întors să ia un biscuit din pachetul de lângă ea. A observat cu surprindere că, la mică distanță, era așezat un domn care citea un ziar și care, fără să-i ceară permisiunea, a început să ia și el din pachetul de biscuiți.
Cu toate că s-a simțit indignată, politețea a împiedicat-o să îi reproșeze că are un comportament nepotrivit. Dar, pe măsură ce ea lua câte un biscuit, lua și el unul și asta a făcut ca, până la urmă, tânăra să devina foarte nemulțumită. Când a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a întrebat plină de resentimente: “Oare îndrăznește să mi-l ia și pe ultimul?” Barbatul a luat într-adevăr ultimul biscuit, l-a rupt în două și i-a oferit, zâmbind cald, o jumătate.
Simțind că el a depășit limita bunului simț, tânăra s-a ridicat furioasă și s-a îndreptat spre un alt colț al sălii de așteptare. A deschis geanta, ca să pună înauntru cartea, și… spre marea ei surprindere, a văzut acolo pachetul de biscuiți pe care îl cumparase. În acel moment, a copleșit-o un sentiment de rușine. A înțeles că pachetul din care mâncase nu era al ei, ci al bărbatului care citea ziarul… El a împarțit, plin de bunătate, chiar și ultima bucățică pe care o avea, fără să se simtă indignat, superior sau furios.
Morala:
Oare de câte ori în viață am mâncat biscuiții altcuiva? Ar fi mai bine ca, înainte să ne grăbim să-i judecăm pe alții, să privim cu atenție în jur… și, mai ales, în sufletul nostru!
Așadar, să dai când poți, fără să aștepți nimic în schimb, nici măcar un mulțumesc, și să nu regreți că ai dat!
Cui să dai? Cui are nevoie…
Cât să dai? Totdeauna mai mult decât ai primit!”
prof. Laura Razi