Școala de altădată nu se deosebea prea mult de cea de acum. Adică se pretindea să știi carte, dar elevii nu prea aveau chef de așa ceva. Dovada o găsim într-un articol scris de criticul literar George Călinescu, în urmă cu peste 80 de ani. Călinescu a realizat un interviu despre școală cu un elev de liceu, la care a asistat și părintele acestuia.
Călinescu întreabă:
– Tinere, cinci ore pe zi ţi se par prea mult?
– Da, că mă obosesc.
– Dar trei ore dimineaţa şi două dupa-masa nu ţi-ar conveni?
– Mă oboseşte drumul!
– Ce studiu te oboseşte mai mult?
– Matematica, Ştiinţele naturale, Istoria, Filozofia, Geografia, limbile straine.
– Cum vad eu, totul te oboseşte.
Părintele intervine:
– Se cere prea multe, parc-o să-l fac profesor! Vai de capul lui de-o ajunge ca dumneata!
Călinescu insistă:
-Bine, orice s-ar face, trebuie să ştie ceva. Ce ţi se pare aşa de greu la istorie?
-Ne pune să învăţăm domnii şi anii.
Părintele din nou:
-Nu-i trebuie lui cine ştie ce istorie. Eu nu ştiu nici când a murit Mihai Viteazul şi mi-e bine.
Călinescu:
-Dar limba franceza te oboseşte?
– Mă oboseşte.
– Cum aşa?
– Ne pune să învăţăm gramatica, să traducem,să conversam şi ne dă şi să scriem pe caiet.
– Dar, bine, asta e neapărat necesar ca sa înveţi sa scrii şi să vorbeşti franţuzeşte.
Parintele spune:
-Bani sa aiba sa mearga la Paris, că de altceva nu-i pasă.
George Călinescu:
-Atunci de ce-l mai trimiteţi la şcoală?
– Să aibă acolo o ocupaţie şi să înveţe câte ceva din toate.
În final, Călinescu întreabă:
-Cum ai vrea sa fie programul să nu te obosească?
– Să avem numai un ceas, două pe zi, să nu ne mai dea aşa de greu la matematică, sa nu ne mai dea să scriem acasă, să nu învăţăm ani şi verbe pe dinafară, să nu ne mai lase corijenţi şi repetenţi.Să avem voie sa ieşim din oră când obosim şi să mâncam când ni-e foame, să nu fie ora mai mare de o jumătate de ceas şi să nu ne mai asculte. Să nu ne mai dea să citim carţi la literatură în afară de manual şi la teză să ne lase să consultam carţile. Să ne dea concedii de surmenaj din când în când, să nu mai purtăm uniformă şi să putem fuma şi merge la cinematograf.
Concluzia autorului:
-Am înţeles. Să se transforme şcoala într-un mare club de tineri, în care oricine să poată bea cafea servită de profesor!
prof. Laura Razi