Curajul de a purta uniforma

Unii elevi se declară contra uniformei. Alții nici nu o poartă. De ce? Pentru ca resping ceea ce li se pare o obligație, neînțelegând că, de fapt, evită o responsabilitate. În momentul în care faci parte din viața unei instituții, ai obligația morală să aderi la regulile acesteia. Elevii spun că uniforma îi face pe toți la fel . Or uniforma asta face: egalizează, șterge diferențele.
S-ar părea ca adolescentii sunt adepții diferențierii (dar numai în cadrul școlii!!!). Cu toate astea, se simt bine când aderă la un grup și poartă semne distinctive, care arată apartenența lor la acel grup. Dacă sunt la modă adidașii Nike, toți vor purta adidași Nike. Daca sunt la modă brățările din piele, toți vor căuta să și le procure. Dacă sunt la modă blugii rupți, toți vor îmbrăca blugi rupți. Aceste obiecte sau accesorii vestimentare îi disting doar de alte categorii de oameni, dar îi fac identici pe cei care împărtășesc aceleași idei; prin urmare, adolescenții se uniformizează în cadrul grupului. Concluzia: moda sau apartenența la un grup, în cazul de față cel al elevilor, uniformizează.
Ținutele care uniformizează există peste tot- ele îi fac distincți pe elevi, pe medici, pe funcționarii CFR, pe polițisti ori pe militari, dar și pe artiști, pe adolescenții emo, pe voluntari sau pe membrii unei bande. Așadar, de ce împotrivirea contra unei ținute? Doar pentru că școala o impune si nu pentru că e libera alegere a cuiva? Nici blugii rupți nu sunt libera alegere a cuiva, decât aparent. Dintotdeauna, moda, dorința de a plăcea, de a ieși în evidență, a dictat modul nostru de a fi, chiar dacă riscăm să devenim ridicoli. Suntem robii convențiilor și ne place. A fi astăzi original, înseamnă a te demarca de grup. Riști să rămâi izolat. Pentru asta îți trebuie curaj. Curajul cere efort și te scoate din zona de confort.
Mă intreb: sunt oare acei elevi care resping uniforma niște curajosi? Sau, dimpotriva, sunt curajoși cei care o poartă și își asumă condiția de elev ca pe ceva firesc vârstei lor?
prof. Laura Razi /29.10.2015

Acest articol a fost publicat în GÂNDURI ȘI REFLECȚII. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *