\u00cen fiecare zi facem alegeri: ce voi pune pe mine, ce voi m\u00e2nca, la ce m\u0103 voi uita la televizor, cu cine m\u0103 voi vedea spre sear\u0103. Dar le facem instantaneu, din instinct, f\u0103r\u0103 a ne g\u00e2ndi prea mult la ele. Ni se pare chiar u\u0219or, e doar un exercitiu de fiecare zi. Uneori ni se \u00eent\u00eempl\u0103 sa nu alegem cum trebuie: am decis s\u0103 nu r\u0103spund la telefon unui amic pentru c\u0103 nu aveam chef (dar poate c\u0103 el urma s\u0103-mi transmit\u0103 ceva care m-ar fi bucurat), s\u0103 nu cer iertare dac\u0103 am gre\u0219it (dar poate c\u0103 astfel am determinat sf\u00e2r\u0219itul unei prietenii care depindea doar de atitudinea mea ca ea s\u0103 continue) \u00a0s\u0103 nu dau curs unei rug\u0103min\u021bi care mi-a fost adresat\u0103, c\u0103, de, binele \u00eemi impune ca eu s\u0103 ies din zona mea de confort (\u0219i poate s\u0103 privez o persoan\u0103 de un ajutor care ar fi fost important pentru ea). Atunci se manifest\u0103 consecin\u021bele \u0219i \u00eencepem s\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 alegerile noastre nu sunt chiar at\u00e2t de u\u0219or de luat \u0219i c\u0103 ele pot avea urm\u0103ri pe care nu le-am prev\u0103zut.<\/p>\n
Se apropie Cr\u0103ciunul, c\u00e2nd\u00a0 a devenit aproape o obliga\u021bie moral\u0103 s\u0103 facem mai mult bine dec\u00e2t \u00een alte perioade ale anului. Binele st\u0103 la \u00eendem\u00e2na oricui, oric\u00e2t de lipsit de mijloace ar fi acesta. Vorba bun\u0103, g\u00e2ndul la cel\u0103lat pot fi o adevarat\u0103 surs\u0103 de bucurie pentru cel care are nevoie de a\u0219a ceva. Iat\u0103, \u00een acest sens, urm\u0103toarea\u00a0 povestioar\u0103, \u201dPatul de l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103\u201d.<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Doi b\u0103rba\u021bi grav bolnavi, imobiliza\u021bi la pat, \u00eemp\u0103r\u021beau aceea\u0219i camer\u0103 de spital. <\/em>Unuia dintre ei i se permitea s\u0103 stea a\u0219ezat \u00een fiecare zi c\u00e2te o or\u0103, pentru a facilita drenarea fluidului din pl\u0103m\u00e2ni. Patul s\u0103u era pozi\u021bionat \u00een dreptul singurei ferestre din camer\u0103. Cel\u0103lalt b\u0103rbat era imobilizat \u00een pozi\u021bie culcat\u0103 \u0219i \u00eei era inaccesibil\u0103 ipotetica priveli\u0219te pe care o oferea unica fereastr\u0103. Cei doi nu aveau altceva de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 stea de vorb\u0103. \u0218i vorbeau la nesf\u00e2r\u0219it: despre so\u021biile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar \u0219i despre locurile in care \u00ee\u0219i\u00a0petreceau vacan\u021bele. <\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen fiecare dup\u0103-amiaz\u0103, cel c\u0103ruia i se permitea s\u0103 stea a\u0219ezat, \u00eei descria celuilalt ceea ce vedea afar\u0103. Omul care nu putea privi pe fereastr\u0103 ajunsese s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 pentru ora aceea din zi c\u00e2nd i se descria \u00een am\u0103nun\u021bime ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een afara spitalului. <\/em>Perspectiva sa se l\u0103rgea \u0219i c\u0103p\u0103ta substan\u021b\u0103 datorit\u0103 acestei descrieri. Fereastra pare-se c\u0103 d\u0103dea spre un parc cu un minunat lac. O mul\u021bime de ra\u021be s\u0103lbatice \u0219i lebede \u00ee\u0219i g\u0103siser\u0103 c\u0103min \u00een acel lac, iar copiii se jucau lans\u00e2nd \u00een ap\u0103 b\u0103rci \u00een miniatur\u0103. \u00cendr\u0103gosti\u021bii se plimbau \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a\u021bi admir\u00e2nd florile \u00een toate culorile curcubeului, ce cre\u0219teau din bel\u0219ug \u00een parc. Copaci seculari m\u0103rgineau aleile, iar pe cer se\u00a0profilau cl\u0103dirile ora\u0219ului ce se aliniau \u00een dep\u0103rtare. Omul de la fereastr\u0103 povestea cu voce domoal\u0103 \u0219i cu detalii minu\u021bios alese tot ceea ce parcul \u00eei dezv\u0103luia. Cel\u0103lalt se l\u0103sa purtat de povestire \u00eenchiz\u00e2nd ochii \u0219i imagin\u00e2ndu-\u0219i toate scenele. \u00centr-o dup\u0103-amiaz\u0103 c\u0103ldu\u021b\u0103, omul de la fereastr\u0103 povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. De\u0219i bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reu\u0219ea s\u0103 \u00ee\u0219i imagineze clovnii, carele alegorice, caii \u00eempodobi\u021bi \u0219i ma\u0219inile decorate de s\u0103rb\u0103toare. <\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Zilele treceau, iar omul ce nu putea privi pe fereastr\u0103 \u00eencepu s\u0103 fie invidios pe \u0219ansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastr\u0103 de a-i descrie \u00een detaliu ce se \u00eent\u00e2mpla afar\u0103, dar \u0219i-ar fi dorit s\u0103 fie el cel care putea admira priveli\u0219tea. \u00cencepuse s\u0103 \u00ee\u0219i antipatizeze colegul de camer\u0103 \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, ajunsese s\u0103-\u0219i doreasc\u0103 cu disperare s\u0103 fie el a\u0219ezat \u00een locul de la fereastr\u0103.<\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00centr-o diminea\u021b\u0103, infirmiera ce \u00eei avea \u00een grij\u0103 constat\u0103 c\u0103 bolnavul de la fereastr\u0103 murise lini\u0219tit \u00een somn. Cu triste\u021be, chem\u0103 asisten\u021bii s\u0103 ia trupul ne\u00eensufle\u021bit. Cur\u00e2nd dup\u0103 aceea, bolnavul ce t\u00e2njea dup\u0103 patul de l\u00e2ng\u0103 geam \u00eentreb\u0103 dac\u0103 nu poate fi mutat \u00een locul pe care \u0219i-l dorise at\u00e2t. Infirmiera \u00eel transfer\u0103 imediat \u0219i se asigur\u0103 c\u0103 st\u0103 confortabil, apoi \u00eel l\u0103s\u0103 singur. \u00cencet \u0219i cu mare greutate, bolnavul\u00a0 reu\u0219i s\u0103 se propteasc\u0103 \u00eentr-un cot \u0219i \u00eencerc\u0103 s\u0103 arunce o prim\u0103 privire pe geam. \u00cen sf\u00e2r\u0219it se putea bucura nemijlocit de priveli\u0219tea de afar\u0103!<\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Se c\u0103zni s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u0219i privi pe fereastr\u0103. \u00cen locul parcului nu era dec\u00e2t un zid gol! Chem\u0103 infirmiera \u0219i o \u00eentreb\u0103: „Cum se face c\u0103 omul acela, colegul meu de camer\u0103, vedea un\u00a0parc \u0219i un lac \u0219i \u00eemi descria totul at\u00e2t de fidel? Cum putea s\u0103 \u00eemi vorbeasc\u0103 despre frumuse\u021be \u0219i dragoste c\u00e2nd, de fapt, el nu putea vedea dec\u00e2t un zid vechi din c\u0103r\u0103mid\u0103?” Sora \u00eei r\u0103spunse surprins\u0103: „Vai! Nu \u0219tiai c\u0103 bietul t\u0103u coleg de camer\u0103 era orb? Nu putea vedea nici m\u0103car zidul, dar\u0103mite altceva”. Apoi ad\u0103ug\u0103 trist\u0103: „Poate voia doar s\u0103 te \u00eencurajeze”.<\/em><\/p>\n Fie ca aceasta poveste sa ne \u00eendemne pe to\u021bi la a ne g\u00e2ndi mai mult la cei de l\u00e2ng\u0103 noi.<\/p>\n prof. Laura Razi<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cen fiecare zi facem alegeri: ce voi pune pe mine, ce voi m\u00e2nca, la ce m\u0103 voi uita la televizor, cu cine m\u0103 voi vedea spre sear\u0103. Dar le facem instantaneu, din instinct, f\u0103r\u0103 a ne g\u00e2ndi prea mult la … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti