ȘCOALA ALTFEL , activități ALTFEL

Avem bani. Cum să ne  facem un buget? Cum să ne calculăm cheltuielile și veniturile? Cum să utilizăm un card ? Sunt întrebări la care copiii claselor a II- A, a IV-a A și a IX-a A au aflat răspunsuri în cadrul unei activități privind educația financiară, derulate în cadrul săptămânii ”Școala altfel”, de la Liceul Tehnologic Nr.1 Suplacu de Barcău, în perioada 26-30 martie.

Elevii din fiecare clasă au fost împărțiți pe echipe și au primit o sumă de bani cu care să cumpere diferite produse alimentare ( dulciuri, fructe, produse de patiserie, mezeluri, legume). Pe traseu, ei au trebuit să respecte anumite condiții: să cumpere doar din magazinele stabilite, să ceară bon fiscal, să cheltuie integral suma primită, să se încadreze într-un timp stabilit anterior și să aibă un comportament decent pe durata realizării sarcinii.

De asemenea, elevii l-au avut ca invitat pe domnul Roșan Gabriel, director BCR la filiala Șimleu-Silvaniei, care le-a prezentat cardul bancar, modul de utilizare a acestuia și cum poate fi prevenită pierderea sa.

Într-un cu totul alt registru, elevii mai mari, din clasele a XI-a A și a XII-a A, s-au aflat față în față cu bunătatea. În cadrul activității intitulată ”Fă binele pentru nimic”,ei l-au avut ca invitat pe domnul Viorel Pașca, din localitatea Dumbrava, a cărui meserie este cea de ”făcător de bine”, căci în grija sa se află 290 de persoane foarte bolnave sau abandonate de familiile lor și chiar de societate. Acestea locuiesc în 10 case, ale căror costuri sunt susținute integral din donații. Circa 30 de persoane ajută la îngrijirea bolnavilor. Să faci bine în ziua de astăzi nu este ușor, dar efectul asupra sufletului este benefic. Cei prezenți la întâlnire au fost îndemnați să prețuiască ceea ce le-a fost dat – familia și sănătatea și să nu uite ca din ceea ce au să dăruiască și celor mai necăjiți – un zâmbet, un sfat, o încurajare, câteva minute din timpul propriu.

Cele două activități au fost organizate de cadrele didactice: Dragoș Olimpia, Chira Brîndușa, Pop Livia, Razi Laura, Jipa Mihaela și Lele Laura, cu sprijinul doamnei directoare Orban Ilona.

prof. Laura Razi

În categoria activitati | Lasă un comentariu

Acasă pe drum. 4 ani teleleu

”Acasă pe drum. 4 ani teleleu” e cartea care m-a marcat în mod deosebit la început de an 2018, pentru că vorbește despre cei de lângă noi, cei mici și neînsemnați, cei urâți, murdari, prost îmbrăcați, analfabeți, cu handicap , romi, deținuți și așa mai departe. Dacă veți citi această carte, voi, cei care aveți un acoperiș deasupra capului, mamă, tată, mâncare în frigider, căldură  și știți scrie și citi, sunteți mai fericiți și mai binecuvântați (fără s-o știți, pentru că mereu vă plângeți de ceea ce nu aveți) decât miile de persoane care sunt într-o situație cu adevărat disperată.

Cartea e scrisă de doi jurnaliști care și-au lăsat slujbele bănoase; ea-redactor -șef adjunct la Marie-Claire, o revistă de modă ce apare în 29 de ediții internaționale și are 15 milioane de cititori în lume, el-fotograf pentru vedete, au renunțat la garsoniera lor din București și și-au luat o rulotă cu care au mers prin țară timp de 4 ani și s-au întâlnit, apoi au scris, despre situația copiilor cu handicap sau a celor analfabeți, despre comunitățile de romi, despre deținuții din centrele de reeducare sau despre cei care locuiesc pe străzi, în canale sau diferite locuri dubioase.

O să vi se pară un clișeu- ce avem noi de  a face cu acești oameni? Avem! Sunt cei ca noi, care nu au prins un start bun în viață și se învârt într-un cerc vicios; degeaba ar vrea să iasă din el, nu pot, sunt constrânși să rămână acolo și să-și gestioneze viața, speranțele, dorințele, boala și chiar moartea cu resurse inexistente.

Cei doi jurnaliști sunt Elena Stanciu și Cosmin Bumbuț. Ei au câștigat diferite burse cu care au realizat documentare pe diferite teme sau filme cu care au câș1tigat mai multe premii. Cartea a fost scoasă la editura Humanitas și costă 59 de lei. Pare mult, dar câștigul sufletesc est mult mai mare. Citiți-o și veți cunoaște o lume pe care nu ați bănuit-o, nu cea de la televizor, ci cea reflectată în dragostea, empatia și curajul de a sta alături de cei considerați paria societății și a-i umaniza, pentru a-i face să intre și în inimile noastre.

Iar ca să fiți convinși că ceea ce spun eu nu sunt vorbe mari, vă rog să intrați pe site-ul www.teleleu.eu și să citiți mărturiile de acolo.

prof. Laura Razi

În categoria diverse | Lasă un comentariu

Respect și responsabilitate

Pe parcursul lunii octombrie 2017, Comisia de Evaluare și Asigurare a Calității din cadrul liceului nostru a chestionat 70 de părinți ai elevilor de la clasele a VIII-a A, a XI-a A și a XII-a A, pentru a identifica, pe baza răspunsurilor loc, cum ar putea îmbunătăți activitatea la clasă și în școală, în general.

Părinții s-au dovedit a fi buni sfătuitori.48 dintre aceștia, adică  68,57% sunt de acord că educația trebuie să se desfășoare pe tot parcursul vieții. Prin urmare, ei au așteptări serioase de la cadrele didactice implicate în educația copiilor lor, și anume: înțelegere, implicare, cunoștințe temeinice în disciplina predată, respect și profesionalism. E interesantă prima alegere a părinților – calitatea de a fi înțelegător, ceea ce se traduce prin exercitarea permanentă a empatiei profesorului față de elev, cunoștințele în disciplina predată situându-se abia pe locul al treilea. Interrelaționarea devine mai importantă decât transmiterea riguroasă a cunoștințelor.

Părinții cred că un profesor așteaptă de la un elev: atenție, teme făcute, participare la ore, respect, bun-simț.Ei sunt conștienți, așadar, că elevul are nevoie de un grad ridicat de participare la cursuri nu doar prin prezența fizică, ci și prin atenție, respectiv prin pregătirea prealabilă pentru oră, prin efectuarea temelor pentru acasă.

Pe formarea  căror abilități ar dori părinții să se pună accentul în școală: respectul față de sine și față de ceilalți, dezvoltarea imaginației și a creativității, flexibilitate și responsabilitate pentru propriile decizii, toleranța și respectul pentru alte persoane, adoptarea unui stil de viață sănătos. Cu alte cuvinte, pe de o parte, elevul să învețe să se respecte pe sine, dar și pe ceilalți, adoptând  toleranța, (când, iată fenomenul de bulliyng ia amploare în școli) iar pe de altă parte să devină creativ și să-și dezvolte pozitiv imaginația (industriile creative reprezintă noi oportunități pe piața muncii). Nu în ultimul rând,în contexul în care problema poluării și prevenirea efectelor acesteia este un subiect major de discuția la nivel mondial, e tot mai importantă învățarea unor reguli de viață sănătoasă.

În opinia părinților, cunoașterea limbilor străine, responsabilitatea și seriozitatea, precum și pregătirea profesională în domeniu sunt  trei calități foarte importane care ajută la găsirea unui loc de muncă (pentru că astăzi, când vorbim de găsirea unui loc de muncă, vorbim implicit despre globalizare, competiție și profesionalism). Acestea pot fi dezvoltate în școală, prin resursele umane de calitate -profesorii- care pot dezvolta strategii și metode atractive pentru elevi, precum și prin resursele materiale utilizate.

Chestionați asupra unor aspecte din educație, majoritatea părinților sunt de acord numai parțial asupra faptului că:  ceea ce se predă în România le folosește elevilor pentru viață, că programa de învățământ și conținutul manualelor școlare sunt moderne și adaptate nevoilor pieței, că sistemul de evaluare apreciază corect cunoștințele elevilor și că metodele de predare angajează activ elevii în procesul de învățare. Aici mai este de modificat și de adaptat, dar resursa umană – profesorul- poate să facă diferența. În schimb, majoritatea părinților apreciază pozitiv rolul activităților extracurriculare, acestea fiind utile și interesante.

Cuvintele care au apărut în răspunsurile mai multor întrebări, au fost respect și responsabilitate.Pe aceste calități e nevoie să ne întemeiem relația cu elevii, dar și cu părinții, ceea ce ar simplifica mult demersurile noastre ca educatori și formatori. Să ne amintim, în încheiere, semnificația celor două cuvinte, conform Dicționarului explicativ al limbii române:

-a respecta: a simți și a manifesta respect față de ceva sau cineva; a cinsti, a stima, a acorda atenția cuvenită; a ține seamă de, a nu neglija;

-responsabil: care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător.

prof. Laura Razi

În categoria diverse | Lasă un comentariu

Mass-media pe înțelesul copiilor

Ce este mass-media? Ce ne oferă mass-media? Care sunt meseriile din presa scrisă, audio și video? Ce mijloace de informare sau de divertisment preferă tinerii de astăzi? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care invitații întâlnirii organizate de Liceul Tehnologic Nr.1 Suplacu de Barcău, luni, 23 octombrie 2017, au încercat să răspundă. Tema întâlnirii a fost ”Influența și importanța mass-media asupra vieții noastre”. Ea face parte dintr-o serie de activități, deja în derulare, organizate în cadrul unui proiect mai amplu, intitulat ”Influența mass-media și a internetului asupra copiilor,” sponsorizat de OMV Petrom.

Invitații de astăzi au fost două doamne care au lucrat în presa scrisă și într-un post de radio, respectiv domnișoara Cristina Pușcaș, fost redactor la jurnalul Crișana  timp de 13 ani, în prezent muzeograf la Muzeul Cetății și orașului Oradea și doamna Andrea Gheorghiu, fost redactor la postul de radio Național FM, până în 2009, în prezent profesor de limba engleză la Liceul Horvath Janos din orașul Marghita. Ele au povestit cum se desfășoară viața într-o redacție de ziar și de radio, care sunt meseriile din presa scrisă și audio, care sunt calitățile de care trebuie să dea dovadă un jurnalist, în general.

Pe parcursul proiectului, care se va derula până în luna decembrie a acestui an, elevii claselor de liceu și de gimnaziu vor fi puși la curent și cu alte aspecte privind comunicarea prin intermediul textului scris sau vorbit, influența – mai mult sau mai puțin benefică – a internetului sau a televizorului asupra vieții noastre, impactul rețelelor de socializare asupra adolescenților.

Punctul final al proiectului îl va constitui amenajarea până la finalul anului 2017 a unui punct de comunicare în cadrul liceului , prin amenajarea unei stații de radio. Înființarea unei stații de radio  va oferi posibilitatea de a face educație prin mass- media, absolut indispensabilă pentru elevi. Aceștia își vor forma și cultiva capacitatea de valorificare culturală a informației furnizate de presă, radio, televiziune și internet și își vor dezvolta capacitățile de exprimare personală și de transmitere a mesajelor constructive.

prof. Laura Razi

În categoria diverse | Lasă un comentariu

Cenușăreasa

E lungă, slabă și zăludă, ca toamna lui Topârceanu. Pășește sfioasă pe la colțuri, cu un zâmbet mic, timid, în colțul buzelor, ca și cum n-ar vrea să deranjeze pe nimeni. E tăcută, dar ochii săi iscodesc mereu ce se întîmplă. Poartă o suferință tăcută, pentru că știe bine ce e cu ea. Pe dinăuntru e roasă de neputințe și simte că fără sprijin din jur se poate prăbuși. A cerut de mai multe ori ajutor, dar a fost ignorată…

….Până azi, când cineva a aflat că e ziua ei. Niște copii și-au pus în gând să-i facă o bucurie. Copiii sunt întotdeauna mai generoși decât oamenii mari. Ei nu gândesc atâta înainte de a întreprinde ceva. Așa că au invitat-o la ei în curte și au împodobit-o ca pe un brad de Crăciun. Ochii îi sclipeau de bucurie. Nu îndrăznea încă să surâdă mai mult de câteva secunde. De sub părul prins în coc, se iveau doi cercei, perle de lumină în care se împleteau curcubee imaginare. Rochia ce i se împrumutase părea ruptă din culorile toamnei.  Ea însăși mirosea a toamnă – un miros suav de frunze pârguite, de lumină topită în boabele de struguri ce colorau bolta la amiază, de alean și dor de secundele care foșneau între aripile rândunicilor. I-au oferit momente plăcute, i-au cântat, i-au spus poezii, au tratat-o cu drag și cu respect… Timpul a trecut și s-a făcut miezul nopții, magia trebuia să dispară, ziua ei fermecată să ia sfârșit aici. Și, înainte ca cineva să-și dea seama, s-a întors repejor spre ușă și a plecat. În graba ei, s-a împiedicat și din geantă i-a căzut o fotografie. Era ea, cea de ieri, pe care o știa toată lumea, sub numele de Educația… Pentru o zi fusese regină; de mâine, avea să se întoarcă la statutul ei de Cenușăreasă.

Îmi plac Cenușăresele. Pentru că sunt ele însele și n-au nevoie de laude pentru a-și face treaba și nici de o zi în care să fie glorificate (și apoi uitate, pentru încă un an, în agenda de lucru a vreunui ministru…).

prof. Laura Razi

În categoria diverse | Lasă un comentariu

Siguranța în mediul on-line și prevenirea traficului de persoane

Siguranța copiilor în mediul on-line este un subiect care preocupă multă lume în ultima vreme. Școala, pe lângă familie, are obligația de a atrage atenția elevilor asupra pericolelor ce decurg din accesarea mediului on-line, fără a se ține cont de minime măsuri de securitate.

Din acest motiv, Liceul Tehnologic Nr.1 Suplacu de Barcău, prin intermediul d-nei consilier școlar Dragoș Olimpia, a organizat vineri, 31 martie 2017, pentru  elevii cu vârste între 13 și 18 ani, de la clasa a VII-a la clasa a XII-a, o activitate de informare și prevenire privind siguranța în mediul on-line. Invitații care le-au vorbit copiilor au fost d-na Dejeu Simona, inspector de specialitate și reprezentant al Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane Oradea și d-l Iova Florin, de la Compartimentul de analiză și prevenire a criminalității Oradea. Cadrele didactice și elevii prezenți au fost informați cu privire la fenomenul traficului de persoane și la măsurile preventive care trebuie cunoscute și adoptate, pentru ca aceștia din urmă să nu devină victime în această situație. La rândul ei, d-na consilier școlar Dragoș Olimpia a vorbit despre importanța comunicării în siguranță în spațiul virtual.

Informarea a fost urmată de discuții  libere. S-a amintit de jocul Balena albastră, care a făcut victime în rândul adolescenților și s-a pus accent pe măsurile care pot fi luate pentru a ajuta un copil care a intrat în acest joc. În acest context, a fost conturată definiția ”prietenului” pe internet și elevii au fost învățați cum să-și ”curețe” lista de nume de pe Facebook de falșii prieteni. La finalul întâlnirii, a fost prezentat  filmul documentar „Nefarions”, ce tratează tema traficului de persoane.

Mulțumim conducerii Liceului Tehnologic Nr.1 Suplacu de Barcău pentru facilitarea acestei întâlniri fructuoase pentru elevi, d-nei Dragoș Olimpia, precum și reprezentanților celor două instituții care au susținut activitatea.

prof. Laura Razi

În categoria activitati | Lasă un comentariu

Lupul cel rău și lupul cel bun

O istorioară ne spune că un bătrân indian Cherokee i-a povestit nepotului său despre lupta care are loc în interiorul fiecărui om:

-Fiule, lupta se dă între doi lupi care sunt în sufletul omului. Un lup e rău. Este furie, invidie, tristețe, regret, lăcomie, aroganță, autocompătimire, răzbunare, simțul inferiorității, minciună, falsă mândrie și egoism. Celălat lup e bun. Este bucurie, pace, iubire, speranță, seninătate, umilință, bunătate, empatie, generozitate, adevăr, compasiune și credință.

Nepotul s-a gîndit puțin, apoi l-a întrebat pe bătrân:                                                                    – Care lup va învinge?

Bătrânul i-a răspuns simplu:                                                                                                                – Cel pe care îl hrănești tu.

Istoria aceasta mi-a venit în minte, gândindu-mă la ceea ce am văzut azi în școală.  După terminarea orelor de curs, am mers cu doamna directoare prin săli să le pregătim  pentru examenul de simulare la evaluare națională și la bacalaureat, de a doua zi. Și am constatat (pentru a câta oară?)  gradul de nepăsare care există în rândul elevilor pentru lucrurile pe care nu le consideră ca fiind ale lor. ”Lupul cel rău” din sufletul lor distruge tot ce se poate, încet dar sigur. Simțul responsabilității tinde către zero.

Când fiu meu era mic și făcea vreo  prostie îl întrebam: De ce faci asta? Pentru că pot, era răspunsul lui. Astăzi am văzut și eu ce pot elevii noștri și mi-am imaginat cum mi-ar răspunde, la întrebarea: de ce faci asta?

Pot să scriu pe lambriul din holul de la intrarea în școală, pentru că nu e peretele din camera mea.

Pot să rup perdelele de la ferestrele din coridor, pentru că nu sunt cele puse de mama.

Pot să las mizerie în bancă, pe jos, pe garduri sau chiar în ghivecele de flori, pentru că nu sunt la mine acasă.

Pot să distrug afișele puse de comisia de examen pe uși, pentru că nu-mi pasă de cei care le-au lipit acolo.

Pot să-mi etalez colecția de înjurături, pe scaune, pe dicționare și în alte locuri la vedere, pentru că toate acestea nu-mi aparțin.

Pot să fug de la ora de pregătire de la examenul de evaluare națională, pentru că n-am cerut eu să mi se pună ora în orar.

Pot să….., pot să….

Continuați voi, cei care vă recunoașteți în aceste fraze.Priveliștea în săli, după orele de curs, e dezolantă.

Atâta doar că a putea nu e sinonim cu a fi puternic. Să poți să distrugi  înseamnă să te recunoști mai slab decît cel care poate să creeze și să valorizezi răul din tine, în defavoarea binelui.

Și, ca să revenim la povestioara cu care mi-am început articolul, constatarea mea, în urma celor văzute astăzi, este că deși oricine are posibilitatea  să aleagă (între bine și rău),  nu oricine dorește să o facă.

P.S. Știu că nu e bine pentru imaginea școlii să ne expunem punctele slabe, dar dintre două rele trebuie să-l alegem pe cel mai mic: dacă vom mătura mereu gunoiul sub preș, s-ar putea ca, la un moment dat, mizeria să ne dea  afară din casă; dar dacă vom recunoaște că avem o problemă, avem șanse mai mari să ne facem casa mai curată și mai primitoare.

prof. Laura Razi

În categoria diverse | Lasă un comentariu

Dacă primăvara ar veni la 50 de ani odată…

”Primăvara e un miracol, dar periodicitatea lui anuală și literatura au făcut din primăvară un fapt divers, subordonat vieții sociale. Dacă odată cu primul zarzăr înflorit într-un oraș, în aceeași zi se va sinucide un bancher pe pragul falimentului, ediția specială a ziarelor locale nu va anunța înflorirea zarzărului, ci moartea senzațională a bancherului. Și, de asemenea, cetățenii vor discuta decesul omului finanței, nu zâmbetul pomului primăverii. De altfel, nici un ziar din România și Europa n-a anunțat vreodată înflorirea întâiului pom al primăverii. Doar în Japonia, înflorirea cireșilor în fiecare an e o sărbătoare tot atât de profund zâmbitoare cum pentru creștinătate a fost o singură dată nașterea în ieslele Betlehemului a copilului Isus.

Dar dacă primăvara, în loc să vină în fiecare an, ar veni la 50 de ani odată, întâiul zarzăr înflorit ar face să plângă în zâmbet ochii tuturor bătrânilor lumii și să râdă cu alte stele ochii a zeci de generații tinere care văd întâia oară povestea spusă de bătrâni, pe care cine știe dacă vor mai revedea-o.”

Aceste cuvinte îi aparțin scriitorului Ionel Teodoreanu, apărute în romanul ”La Medeleni”, scris acum 90 de ani. Încă de pe atunci, miracolul primăverii pălea în fața unui fapt divers mai senzațional. După cum constatăm tot mai des, sensibilitatea modernă s-a tocit, afinitatea pentru frumos e pe cale de a deveni o amintire… Adevărata frumusețe e sensibilă, delicată, nu întotdeauna la vedere, dar strălucitoare și acaparantă  după ce ai reușit să treci de convenționalisme și să te apropii de ea fără prejudecăți. Astfel, dacă vei renunța să te gândești doar la bani și la obiecte materiale, vei vedea că frumusețea are multe alte fețe:o plimbare pe o stradă pustie, dar cu o liniște fremătătoare,  o creangă înflorită ce-ți zdrelește ochii, vocea cristalină a unui copil care-ți dă bună dimineața, un zâmbet care-ți amintește de persoana iubită, mirosul de pâine caldă ce te întoarce într-un moment din trecut, o frântură de melodie care ți se lipește de suflet, încât simți aproape cu durere, dar și cu recunoștință, că trăiești, că pur și simplu trăiești…

Și noi suntem un miracol. Ne naștem o dată, dar  murim în fiecare secundă, după ce am trăit-o. Miracolul e pentru ceilalți, nu pentru noi înșine. Fiecare dintre noi suntem bucuria cuiva, tristețea cuiva, speranța cuiva, amintirea cuiva: un curcubeu de emoții pe care-l putem păstra pentru noi sau îl putem dărui celorlalți, așa cum soarele își împarte razele pentru toți.

prof. Laura Razi

În categoria diverse | Lasă un comentariu

Alegerile elevilor noștri

Cât costă educația? E mult oare să vii la școală, să participi la ore, să-ți faci tema și să înveți pentru ziua următoare? E mult să te trezești suficient de devreme încât să nu întârzii la prima oră și să determini profesorul să te invite să treci în bancă? E mult să-ți aduci fișa de exerciții la care profesorul a lucrat o vară întreagă ca să-ți fie ție mai ușor și să nu mai scrii atât în caiet? E mult să faci un efort să înveți pentru test ceea ce  ți s-a explicat deja? E mult să iei uniforma pe tine și să te asiguri că o vei purta până la sfârșitul orelor?  E mult să verifici  dacă nu-ți lipsește creionul sau stiloul din penar și că mai ai o rezervă pentru scris?

Nimic din toate astea nu costă nici măcar un leu. E vorba doar de efortul de a-ți face datoria, în interesul propriu la urma urmei.

Filozoful roman Seneca spunea că ”ce ne este necesar, fie e gratis, fie costă puțin”. Întrebarea dacă educația este necesară e retorică. În ce priveste alegerile unora dintre elevii noștri, acestea nu sunt pro-educație. Elevii noștri sunt blazați. Majoritatea primesc ceea ce li se dă, nu manifestă curiozitate, nu pun întrebări, așteaptă să treacă ora doar ca sa vină pauza…

În viata de zi cu zi de la ore, mă confrunt cu diferite  comportamente  și am ocazia să  observ atitudinea elevilor mei. Iată câteva situații tipice.

Am dat test la clasa a XII-a. Un elev, isteț de felul lui,  a depus primul lucrarea, deși nu a rezolvat toate exercițiile. S-a mulțumit să facă atât cât să își asigure o notă de trecere. Nu avea niciun imbold să rezolve mai mult, dorea doar să facă suficient. Până când ceilalți au terminat, și-a pus capul pe bancă și a dormitat.

La clasa a VIII-a, pe la jumătatea orei s-a deschis ușa și mi-a fost adus de către un profesor un elev care chiulise de la oră și-și făcea veacul prin curte. Era  la școală, unde îl trimiseseră părinții, dar el a făcut o altă alegere – să nu ia parte la un proces care îi cerea atenție și efort intelectual.

La clasa a VI-a, m-am confruntat cu o copiere la un test. Un elev  – cu note bune de altfel – a decis că era prea obositor să învețe, dar  nu prea greu să își facă o fițuică. A ales, cu alte cuvinte, să trișeze.

     Tot la clasa a VI-a, am oferit ocazia unui elev care luase o notă foarte mică să mai răspundă, pentru mărire. Cumva supărat că i-am propus asta, mi-a răspuns că el nu vrea să răspundă și să-i trec nota inițială. Cu alte cuvinte a evitat efortul care i se cerea, mulțumindu-se cu mediocritatea.

La polul opus, sunt cei care aleg educația.

Există elevi care vin întotdeauna la timp la cursuri.

Există elevi care poartă mereu uniforma.

Există elevi care arată respect față de colegi și de profesori.

Există elevi care dau bună ziua și de zece ori pe zi.

Există elevi care fac mai mult decât li se cere.

Există elevi care își problematizează viitorul.

Toți aceștia au ales să se valorizeze pe sine, să-și ofere șansele de care au nevoie pentru a reuși în viață.

Am sa inchei cu un citat al lui Paul Louis Lampert:  ”Şcoala are rostul să te ridice undeva de unde să-ţi fie ruşine să mai cobori. ” Fara comentarii.

prof. Laura Razi

În categoria diverse | Lasă un comentariu

Elevi voluntari răsplătiți pentru munca lor

 “Voluntarii nu sunt plătiţi nu pentru că nu au nicio valoare, ci pentru că sunt de nepreţuit.” (Sherry Anderson)

A fi voluntar e totuna cu a fi generos, pentru că dăruiești din timpul tău, fără să ceri nimic în schimb. Răsplata e doar mulțumirea sufletească, pentru zâmbetul pe care l-ai adus în viața celorlalți, dar uneori există și o recunoaștere publică a meritelor.

În data de 25 ianuarie 2017,  la Oradea a avut loc Gala Tinerilor Voluntari 2016, eveniment de recunoaștere a meritelor celor mai activi tineri voluntari  implicaţi în activităţi de voluntariat din diverse domenii,  în proiectele proprii sau în cele în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Bihor.

Din partea Liceului Tehnologic nr.1 Suplacu de Barcău au fost nominalizați patru elevi din clasele a X-a A și B, și anume: Cămăran Ionuț, Kovacs Olimpiu, Neaga Gabriel și Rus Gianina, care au fost răsplătiți cu diplome pentru activitatea desfășurată anul trecut, în calitate de voluntari. Aceștia au participat la următoarele proiecte:

a.Tabăra de vara ”Și eu pot” (iunie 2016), coordonată de consilierul școlar Dragoș Olimpia, la care au participat 30 de elevi din Suplacu de Barcău și din Marca; aici menționăm și prezența altor elevi din clasa a X-a A – Bede Anabela, Tribulic Alina, Argyelan Călin și Scurt Mihăiță

b.”Fii și tu voluntar” (septembrie-decembrie 2016), coordonatori prof. Orban Ilona și Olar Gabriela, o întîlnire a cinci licee din Bihor, ai căror reprezentanți au învățat să-și dezvolte spiritul de voluntariat;

c.”Zîmbetul unui copil este inestimabil” (septembrie-decembrie 2016), coordonatori consilier școlar Dragoș Olimpia, prof. documentarist Chira Brîndușa, Asociația Consiliaris Oradea, activitate ce a avut ca obiective  reabilitarea psiho-socială și motorie a 8 copii cu afecțiuni neuro-motorii, activități educative, de comunicare și socializare în vederea sprijinirii integrării lor în societate.

Trebuie să subliniem că liceul nostru numără mai mulți voluntari decât  cei patru elevi premiați și dorim, cu acest prilej să le mulțumim tuturor – numiți și nenumiți aici – pentru timpul pe care l-au petrecut cu cei care aveau nevoie de ajutorul și de prezența lor. Dăruind, vei dobândi, spunea monahul Nicolae Steinhard, iar acest lucru nu se dezminte nici în cazul de față. Nu doar diploma e importantă, ci faptul că acești elevi pot deveni un real sprijin, înmulțind faptele bune pentru cei din jurul lor și pentru comunitate. Cum spunea cineva, ”Voluntarii reprezintă Iubirea în mișcare.”

prof. Laura Razi

În categoria activitati | Lasă un comentariu